A Rriggiu c'é l'usanza d'u café,
matina, menziornu e sira
ogni occasioni é bona p'u piaciri,
ogni locali vali p'u doviri.
"Cumpari chi si dici, comu siti?
a’ casa sunnu boni, e a cummari?
Pigghiamundi u café c’a santa paci,
dda c'é nu bar, si vi faci piaciri".
Trasimu e ndi mintimu in terza fila,
arretu a tutti chiddi comu a nui,
chi spettunu mi fannu u so doviri,
e intantu ndi scambiamu ddu paroli.
Spettamu na menz'ura arretu o bancu
mi rriva u nostru turnu m'ordinamu,
"su ddu café, e ddu biccheri d'acqua"
e poi quandu ndi porta ndi scialamu!
Ma nu café normali non si poti,
ci voli a schiuma, u latti, oppuru u “sceik”
nto vitru, plastica o tazzina
bollenti caddu friddu o…ca ciaurrina.
Gustamu stu cafè ch'é na bontá,
ma prestu, chi c'é genti arretu i nui
chi sta facendu a fila p'u so turnu
e spetta mi ndi jamu mi si sciala.
Ma a megghiu cosa é quandu si pava,
"non mi si dici chi pavati vui,
jeu era intra, perciò mi ttocca a mia!".
I reguli su chiari, non si fui.
Pavari o bar non esti cosa i pocu,
e s'hannu a rrispettari i tradizioni,
pava cu é gghintra oppuru cu mbitau,
pirchì offriri nu café é soddisfazioni.
E si cu trasi esti cu atri amici,
puru chi chisti nui ne canuscimu,
“chi vi pigghiati? Simu a disposizioni!
È pavata pi vui a cunsumazioni!!!”
Nessun commento:
Posta un commento